Cuvântul Preasfințitului Părinte Episcop Vincențiu la 30 de ani de la înființarea Seminarului Teologic Sfântul Ioan Gură de Aur din Slobozia

Preacucernici părinți profesori,

Domnilor și Doamnelor profesori,

Onorați invitați,

Dragi elevi

Sileşte la învăţătură inima ta şi urechea ta la cuvinte iscusite.

Pildele lui Solomon 23, 12

Ne aflăm la un moment aniversar când, cea mai importantă instituție teologică din cuprinsul județelor Ialomița și Călărași, Seminarul pus sub ocrotirea marelui arhiepiscop al Constantinopolului, Sfântul Ioan Hrisostom, aniversează 30 de ani de la înființarea sa. Nu vom insista asupra elementelor care țin de istorie și cronologie, pentru că această conferință va detalia asupra acestor aspecte, dar trebuie menționat că impactul asupra vieții bisericești din Bărăgan a fost unul semnificativ.

Seminarul nostru constituie, fără doar și poate, „osatura”, „coloana vertebrală” a ceea ce tehnic numim viață eclezială, referindu-ne aici strict la vocația preoțească, dar și la ascultarea de dascăl de religie. Deși suntem încredințați de către Mântuitorul că „iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 20), este necesar să fie amintit că, parafrazându-l pe Sfântul Maxim Mărturisitorul, Dumnezeu nu lucrează decât prin cel ce lucrează. Așadar, pentru a avea o Biserică luptătoare, o Biserică dinamică și cu adânci rădăcini în contextul social în care trăim, este nevoie de buni „lucrători ai viei Domnului” (Matei 21, 41). Iar această pregătire a slujitorilor Domnului, ținând seama de provocările contemporane, nu se poate face decât într-un cadru instituționalizat, într-o școală teologică de prestigiu.

De aceea, poate, unii dintre cei invitați aici realizați de ce, pentru Smerenia Noastră, am pus prestigiul acestei școli teologice pe primul plan, fără a face niciun fel de compromis. Toate eforturile care s-au făcut, se fac și se vor face nu au în vedere decât un singur obiectiv: buna pregătire a celor care, în viitorul apropiat, vor fi direct responsabili de creșterea Bisericii lui Hristos.

După cum știți, în Seminarul nostru Teologic, dincolo de accentul pe învățătură, pe asimilarea de cunoștințe inclusiv din disciplinele laice, se insistă și pe transformarea constantă a tinerilor care ne calcă pragul acestei școli în „bărbați desăvârșiți” (Iacov 3, 2), în „făclii luminoase” (Matei 5, 15), modele demne de urmat. Dacă ar fi să zugrăvim acest proces de metamorfozare în câteva cuvinte, credem că cea mai bună imagine ne este zugrăvită de către Sfântul Apostol Pavel, în prima sa Epistolă către Corinteni, în capitolul 13, versetul 11: „Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului”.

Desigur, rămâne pe primul plan pregătirea pentru a sluji cele sfinte și pentru a conștientiza viitorii teologi de uriașa responsabilitate pe care Dumnezeu le-o încredințează. Ei vor fi responsabili de ducerea la limanul mântuirii a turmei lui Hristos și vor răspunde în fața Dreptului Judecător de felul în care s-au achitat de această slujire sfântă. Este important, deopotrivă, ca învățătura deprinsă, în acord cu latura practică, a aplicării acesteia în propria conduită, prin faptele cele bune, să fie una corectă, ferită de excese sau de erori dogmatice, pentru că „Oricine se abate şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învăţătura Lui, acela are şi pe Tatăl şi pe Fiul.” (II Ioan 1, 9) Și aici, dascălii au un rol crucial.

Se cuvin mulțumiri tuturor celor care, cu timp și fără timp au slujit, într-un fel sau altul, pe treptele acestei școli de prestigiu din județele Ialomița și Călărași.

Mulțumesc tuturor celor prezenți, mulțumesc și acelora care, din binecuvântate pricini, nu au putut să ne fie alături la acest moment festiv, dorindu-le ca Bunul Dumnezeu să le dăruiască pacea Sa și binecuvântare cerească în tot ceea ce vor întreprinde.

Al vostru arhipăstor, stăruitor în rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos Cel Înviat pentru pace și bunăvoire,

Preasfințitul Părinte VINCENȚIU,

Episcopul Sloboziei și Călărașilor