Ședința ASCMB – Cuvântul de deschidere al Preasfințitului Părinte Episcop Vincențiu
Preacucernici Părinți,
Doamnelor și Domnilor,
Fericit cel care caută la sărac şi la sărman;
în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. (Ps 40, 1)
Ne aflăm încă la începutul itinerariului duhovnicesc al binecuvântatului Post Mare, călătorie pe care am pornit-o împreună, având în minte cuvintele Evangheliei de la Matei, capitolul 25, versetele 31-46, care se citește în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, și prin care Însuși Hristos ne precizează fără echivoc faptul că milostenia și modul cum ne raportăm la cei aflați în suferință reprezintă măsura judecății noastre.
Anul 2024 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca An omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor. În înțelepciunea ei, Biserica rânduiește încă un motiv în plus pentru a privi către cei aflați în suferință și de a jertfi din resursele noastre de timp și materiale pentru a-l cerceta pe cel flămând, însetat, bolnav sau în temniță.
Pe lângă toate beneficiile postirii, sufletești și trupești, nu trebuie ignorată și funcția socială a acestuia. Înțelegem de aici că nu mai trebuie să risipim prin alegerea și pregătirea bucatelor cât mai alese, iar, din surplusul rămas, economiile putând fi folosite pentru a face faptele milosteniei trupești, desigur, în limitele rezonabile ale propriei noastre măsuri, fără a cădea în extrema excesului.
Datoria de a-i îngriji pe cei în suferință reiese și din cuvintele Mântuitorului, Care spune că „... pe săraci pururea îi aveți cu voi” (Ioan 12, 8). Misiunea social-filantropică a fost, este și va fi un deziderat al Sfintei noastre Episcopii, manifestată concret prin acțiunile desfășurate de Asociația Socio-Culturală Matei Basarab și nu numai.
Desigur, lucrarea filantropică nu înlocuiește și nici nu știrbește din misiunea sacramentală a Bisericii, așa cum nici sărăcia nu este o stare de normalitate, firescul dorit de Dumnezeu. Însă, fiindcă „în lume necazuri veți avea!” (Ioan 16, 33), oamenii se confruntă cu diferite încercări, iar Biserica, de fiecare dată, le este alături. Ea, prin slujitorii săi, este singura prezentă în fiecare localitate și locuință. Doar ea mai cunoaște și aduce mângâiere celor uitați de autoritățile lumești, abandonați de familie. Doar preoții mai trec pragul celor singuri și le amintesc acestora că Dumnezeu nu ne părăsește niciodată și, oricât de grele pot părea unele ispite, prin urmarea modelului sfinților ele pot fi depășite, ancorându-ne în realitatea concretă a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ.
Pe lângă milostenie, Biserica oferă darul neprețuit al vindecării trupului și sufletului prin comunicarea harului ce se transmite prin Sfintele Taine, în centrul acestora aflându-se Euharistia, întâlnirea personală cu Hristos, Doctorul și Mântuitorul nostru.
Misiunea Asociației Matei Basarab este îndreptată către cei aflați în nevoi, încercând să îi ajute pe aceștia să treacă peste încercările din viața lor, pregustând așadar din dragostea lui Dumnezeu manifestată prin oameni. Cei aflați în lipsuri și suferință depășesc astfel greutățile lumești și pot să își îndrepte gândurile spre adevărata menire a omului, comuniunea cu Dumnezeu.
Pe de altă parte, este de datoria fiecărui creștin de a nu rămâne indiferent la suferința aproapelui, așa cum limpede este precizat și în Pilda bogatului nemilostiv și a săracului Lazăr (Luca 16, 19-31), fapt înțeles și pus în practică la nivelul Eparhiei noastre prin nenumăratele acte de caritate desfășurate și prin intermediul acestei structuri social-misionare.
Conform învățăturilor din Pilda samarineanului milostiv (Luca 10, 25-37), misiunea filantropică nu ține cont de diferențele sociale sau de altă natură, ci dragostea trebuie să se reverse asupra tuturor, fiindcă toți suntem fii ai aceluiași Tată.
Desigur, toate acestea trebuie săvârșite cu luare-aminte, pentru a nu încuraja comportamente asociale, fiindcă sărăcia nu este o virtute, dar nu este nici un defect. Ea este o stare care trebuie depășită prin măsuri concrete, desfășurate în plan social, dar și personal. Darurile materiale, exclusiv, nu rezolvă adevărata problemă, care, uneori, are rădăcini în lipsa de educație. Se formează, prin ajutorul susținut fără discernământ un cerc vicios, sărăcia conducând la vicii, iar acestea, pentru a fi întreținute, consumând în continuare resurse și întreținând sărăcia.
Se reclamă, astfel, concentrarea atenției pe educație, pe calificarea profesională, pe munca onestă, dublate de alungarea patimilor cheltuitoare de resurse, prin colaborarea și conlucrarea cu duhovnicul și persoanele calificate în acest sens.
Episcopia Sloboziei și Călărașilor a demonstrat nu numai o dată că investește în educația viitorilor adulți, că sprijină, prin intermediul Asociației Socio-Culturale Matei Basarab, dar și prin implicarea altor structuri eparhiale și parohiale, familiile aflate în dificultate, fiind, de cele mai multe ori, nu cu mândrie, ci cu regret afirmând, singura care se mai îngrijește de sărmani, văzând în ei chipul lui Dumnezeu, nu o povară sau mase de manipulare.
Binecuvântez osteneala tuturor celor care, cu dragoste filantropică, fac posibile aceste momente de evaluare și bilanț care aduc cinste Sfintei noastre Biserici!
Al vostru rugător către Domnul,
†VINCENȚIU
Episcopul Sloboziei și Călărașilor